Am maşină!

15 02 2009

dacia_logoIeri pot sa zic ca a fost cea mai fericita zi din viaţa mea pana in momentul asta. Mi s-a împlinit un vis pe care îl aveam deja de ceva timp ,pe care multi tineri de vârsta mea îl au, şi anume, o maşină. Dacia Logan 1.5 dCi pe care am primit-o este din decembrie 2005, de culoare alba, cu toate reviziile la zi … merge superb. Dar, cel mai important lucru: este A MEA personala. De acum încolo nu o sa mai trebuiască sa le-o tot cer alor mei ca sa ies in oraş, sau sa îmi rezolv treburile. Nu, de acum o sa am o maşină la dispoziţie ori de cate ori voi avea nevoie de ea. Nu pot sa va descriu bucuria pe care am simţit-o ieri când m-am convins si eu ca chiar mi se întâmplă mie sa primesc o maşină. Să plângi, să râzi de bucurie si literalmente sa nu poţi vorbi este o senzaţie pe care nu multi o trăiesc si pe care nu ştiu daca o voi mai trai vreodată; este un vis care mi s-a împlinit, este lucrul pe care mi l-am dorit de când am început sa ştiu in ce consta condusul. Sunt unii care primesc maşini si care nici măcar nu se uita la ele, nu se bucura deloc. Eu cred ca la acest capitol mi-am făcut bine datoria si m-am bucurat si inca mă voi bucura mult timp de ea. Pot sa spun că părinţii mei sunt extraordinari si au făcut tot posibilul din lume (deşi sunt sigur că le-a fost greu) sa îmi îndeplinească acest vis. Oficial „Va mulţumesc!” şi nu ştiu cum vă voi putea răsplăti vreodată.
Totul s-a întâmplat ieri pe la amiaza când surprinzător tata a venit mai repede de la serviciu. Era cam ora 13:00. Nu era ceva ieşit din comun aşa ca mi-am văzut de treaba la calculator, iar ai mei s-au pus la masă. După circa 5 minute, mama mă trimite de urgenta la magazin sa cumpăr 1l de lapte. Oarecum mi s-a părut aiurea cest lucru pentru ca toată dimineaţa ar fi putut sa mă trimită si nu ii sta in obicei sa nu ştie de ce are nevoie pentru a găti. Iarăşi, faptul ca m-a trimis cu maşina pana la Winmarkt (BIG) sa cumpăr iarăşi m-a mirat. In fine, nu am zis nimic si am plecat. Din cauza cozii interminabile, problemă pe care o voi trata in alt articol, am revenit după aproximativ 15 minute înapoi. Când am ajuns înapoi pe strada, mi-am văzut parcarea ocupata. Era ora 13:20. Mama era pe balcon. Ma hotărăsc sa nu mai claxonez dat fiind faptul ca trebuia sa ajung la serviciu la 14:00. Ii spun asta mamei, iar ea culmea că insista să fac scandal. Spiritul de luptător din mine nu s-a împotrivit aşa că încep, in cel mai agasant mod, sa apăs butonul de pe volan care a dezlănţuit urletul. Am uitat sa spun că pe parcare era maşina pe care urma sa o primesc. Din maşină iese tata, moment in care încep sa rad, moment in care mama făcea de pe balcon poze. Tata îmi spune sa parchez vizavi, eu fiind convins că maşina este de la firma. După ce ies din maşină, tata si mama râdeau amândoi, vecina de la 1, care a contribuit la complot, pândea de după perdele. Dezorientat fiind, mă uit la ei doi, iar tata mă întreabă daca îmi place maşina. Eu am început sa zâmbesc si sa încep sa merg către intrarea in bloc. Am reacţionat aşa pentru ca nu credeam ca voi primi aşa ceva si nu vroiam sa îmi fac iluzii aiurea; mă aşteptam la cel mult o promisiune ca îmi vor cumpăra una la fel. Sus, după ce mi s-au înmânat cheile m-am convins pana la urma de faptul ca chiar am primit o maşină, refuzând sa cred ca ai mei mi-ar face chiar aşa o gluma, supoziţie care mi s-a adeverit puţin mai târziu. Pe fata mea a apărut un zâmbet pe care nu îl puteam masca nicidecum, si totodată lacrimi de fericire. Stăteam pe scaun, mă uitam nici acum nu mai ştiu la ce, nu făceam de fapt nimic, nu ştiam ce sa cred. A venit mama la mine si m-a îmbrăţişat, savura momentul împreuna cu mine. Tata la fel mă înghiţea din priviri pentru ca la rândul lui, i se împlinise visul de a-i putea oferi o maşină fiului său. Nu mai ştiam efectiv cum să reacţionez. Mă simţeam plin de adrenalină, parcă trecea curentul prin mine. După ce m-am linistit puţin, l-am sunat pe Flaviu (cel mai adevărat prieten din lume) si i-am dat vestea. Apoi pe rand, pe Denisa si alţii mai apropiaţi, care s-au bucurat odată cu mine.
Cam asta am păţit eu ieri si inca mi se pare ireal. Ma tot ciupesc de mână si chiar simt. Chiar am propria mea maşină!! Inca o data le mulţumesc tuturor celor care au fost implicaţi in surpriza (pentru ca am înţeles ca au fost mai multi) si le confirm faptul ca si-au făcut bine munca.
P.S. – O sa revin mai târziu cu poze.
P.S.2 – Astept sugestii pentru numere. Eu gandesc ori la VLR ori la BBU.


Acțiuni

Information

2 responses

16 02 2009
sogoru shef

Dragul meu sogor ma bucur nespus pentru tine si pt ca m-ai pomenit in acest mare articol din viatza ta, is si eu mandru de tine si iti impartasesc fericirea .Totusi eu ti-as recomanda sa iti pui ca numere de inmatriculare CJ 89 BBU. P.S sper sa ma duci tu toata ziua cu masina ta smechera si eu sa tot pot bea cate o beroasa ca asa fac sogorii adevarti😀

16 02 2009
vladriti

🙂 Mai daca tu zici ca asa face un sogor adevarat atunci o sa ma conformez.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: